marți, 2 aprilie 2013

"Ingerul si clipa"


"In timpul lucrului, intorc deodata capul, ca din intamplare, spre dreapta si vad pe fereastra apusul. O lumina roz decupeaza pe zidul casei invecinate coroana baroca a unui copac. In zare, aceiasi lumina roz coloreaza lacul si norii, dincolo de care soarele, roza, coboara vertiginos. Pana sa devin constient de spectacol, totul reintra in indistinct. A durat o clipa, o singura clipa, si nimic nu explica gratioasa coincidenta dintre clipa aceasta fara de corp si privirea mea, smulsa brusc din varful penitei pentru a cauta nu in fata, cum ar fi fost mai de inteles, ci spre dreapta, spre locul fulguratiei. Eram concentrat si, dintr-o data, am devenit atent, dincolo de sfera concentrarii mele. Raspunsesem, parca, unui apel, discret si totodata imperativ. Asa imi inchipui unul din modurile de operare ale ingerului: un plonjon acut, in miezul constiintei tale, avand ca efect un spor de atentie si o intensificare a intelectiei. Ingerul te extrage, in asemenea situatii, din exercitiul gimnastic al gandirii, pentru a te cufunda in real, pentru a te obliga sa iei nota de fastul, adesea inobservabil, al unui moment privilegiat. Ingerul scoate secunda din anonimat, exalta clipa cea repede, te mantuie de previzibila ta discursivitate. E marele maestru al instantaneului, al lui nunc stans. Ori de cate ori devii, brusc, atent la ceva din afara ta, din afara interesului tau, esti sub puterea blanda a ingerului, care te constrange sa devii "obiectiv".
E atat de fermecator episodul acesta, soarele apunand, raptul privirii mele si gandul ingerului, incat mi se pare ca oricine s-ar intersecta acum cu trairea mea ar fi cu siguranta un intrus, ar strica totul. Parerea aceasta este cu siguranta modul de a fi de fata al Adversarului" Despre ingeri/ Andrei Plesu